poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-06-08 | |
dintre toate lucrurile bune ale vieții
cel mai mult îmi amintesc de chiatra de la portiță, acolo unde stăteau bunicii mei. ei erau oameni buni, din cei care stau într-un loc toată viața, nu din aceia care locuiesc undeva sau înlocuiesc pe alții. sau așa credeam eu, fiindcă despre oamenii de la țară se spune că stau undeva, nu că locuiesc. chiatra mare și rotundă aproape, pe care nimeni nu o clintea, așezată înaintea portiței verzi, poate ascundea sub ea vreun șarpe nevătămător, iar eu, copil, țopăiam în joacă, ba pe chiatră, ba pe lângă ea. bunicii mei au trăit o viață fără să vadă marea adică apa fără sfârșit în fața ochilor, nemișcată și imensă, ori poate cea mai mare iluzie pe șevaletul lui dumnezeu. câte un Moise, precum scamatorii sfârșitului de mileniu, tăiau marea în două cu toiagul, așa cum fac numai oamenii meniți să conducă un popor. bunicii mei erau țărani și nu erau interesați de mare, era mare pădurea și bunicul știa fiecare copac pe nume, în miezul chietrei stătea cuvântul lui Dumnezeu măcinându-se încetul cu încetul sau chiar Dumnezeu, sărutându-ne tălpile.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate