E lumea de jale strivită
Iar noi condamnații la zid,
Cu viața de boală lovită
Și stinsă de-un grav genocid.

A cui este vina supremă?
Te-ntrebi; însă totu-i mister,
Iar cei ce ne țin în dilemă,
Au măști cu surâsuri de ger.

Miroase-a minciuni în spitale
Și oamenii dragi ne tot pier,
Iar spaima se plimbă agale
Și morții îi e curier.

Șomajul e-n plină paradă
Și mulți au rămas fără bani
Dar cine?...Dar cine să vadă?
Că suntem ai sorții orfani.

Și-atunci cum să spunem că-i bine
Când lacrimi pe gene se cern,
Văzând că speranța spre mâine
Se surpă-n scandal de guvern.

autor
Dorina Omota
07.05.2020