am obosit să-mi fie frică.
Atlas nu cade doborât de greutatea pământului
ci doar de frica de a nu-l pierde.

mașina de gunoi nu știe ce duce
ea doar deschide gura și înghite pe nerăsuflate
ei nu îi e nici silă nici frică. ea nu știe ce face

eu duc în spate toate spaimele
și vorbele Lui mă întăresc atunci când îmi e greu
dar totuși, cuvintele sunt schimbătoare

“sunteti dumnezei, toți sunteți fii ai Celui PreaÎnalt”
e scris în lege dar și legea-i scrisă din cuvinte
și din cuvinte încă nu știu să fac scară