| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2020-05-15 | | 
îmi e dor de lucrurile nesemnificative. când cenușa se va așeza, voi ști din partea cui mi-au crescut rădăcinile precum ușile bătute de curent, aud în tâmple: blestemată fii, apocalipsă! obscuritatea încheie ziua, așa cum somnul închide gura mulțimii, orice domnie va trece. omul care vrea să fie nefericit găsește până la urmă scuze, pentru a crea haos, nu e treaba ta să gândești, mi-a zis diavolul: încă o dată dacă îmi spui doamne, te arunc de pe munte! lupii coborau jos în haltă. minciunile pe care le spuneam ca să câștigăm timp s-au risipit, întunericul s-a întors în mormânt, iar eu am putut adormi mulțumit să-mi recunosc vina, oscilând între două civilizații, jucându-mă cu salvarea, de parcă aș purta povara unui șir lung de bărbați slabi și inutili în care sufletul meu a crezut cu pierderi imense. poate drumul meu s-a încrucișat cu vreun înger sau poate ușurința de-a scrie mi-a adus numai necazuri. îmi amintesc de mama, cutele de pe fața ei când zâmbea, uleiurile ei, levănțica. moartea începuse să cânte: apele vor aduce pacea, iar noi ne măsuram mâinile, să vedem potrivirea până când prima răsuflare se ridicase deasupra. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate