e noapte târziu și somnul nu vine
la cumpăna visului mult prea hoinar
prin gări neștiute cu trenuri străine
de unde un vis îl aștept ca pe-un dar.

am rămas undeva pe o linie moartă
dar am primăvară în sufletul meu
am să las multe urme bătute de soartă
pe drumuri care mă poartă mereu.

ce ciudată-i această tăcere și ostilă
aștept încă visul să vină dintre stele
printre cuvinte calde cu freamăt de sibilă
sunt fericită că pot să trăiesc printre ele.

aștept să revin din neant împăcată
în brațele iubirii dulce fermecată.