poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1201 .



epistola către tine
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pecad ]

2020-05-11  |     | 



aș vrea să te trezești cu o bucurie
neînțeleasă de medici
să-ți duci fiecare deget la buze cu încetinitorul
gestul să ți se pară destul pentru a provoca sângerări,
gustul familiar și plin de semnificații
pe care doar unele secvențe de adn să îl recunoască

aș vrea să-ți închipui scenarii de evadare
tot ce îți refuzi în visul de dimineață
când îți pui capul deoparte,
de parcă ai putea să privești din afară
adâncitura pernei,
gândurile ce fac acul să înregistreze tectonica scoarței,
strigătul de ajutor al unei planete traumatizate

sânii să-ți fie curați
în dimineața aceasta când dragostea mea
fiară sălbatică
nu negociază,
nu crede
și nu are răbdarea să schimbe,
atât de ingrat se poartă la minte

felul în care te simți folosită
să-și piardă încrederea azi că vei fi mai puțin iubită
așa cum păsările rup nuiele din gard pentru cuibul
de anul trecut
tot
așa îți pipăi fiecare por din pielea
schimbată din alb
într-un umed cu reflexe sărate-
cristale pe care ling turmele să le curgă
primăvara în vene

și dacă îți simți trupul greu,
picioarele în stare să meargă pe zăpada topită
și foamea cumplită a unei iubiri înalte
aruncă-ți metalele grele din inimă
pârjolește totul în jur
astupă fântânile dar lasă-mi jurnalul deschis
la pagina în care ai scris despre mine
voi citi până vor dispărea cearcănele,
carnea se va face fragedă și dinții de lapte
să pun în mișcare sistemul ce-a lăsat întâmplării
vinovăția și dreptul la fericire

aceste cuvinte
înseamnă că lucrurile ce despart s-au retras,
că putem privi la pomul din mijlocul grădinii fără să trezim
partea zeflemitoare a unei porunci ce nu are legătură cu dragostea,
iar dumnezeu n-a murit în zadar

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!