Și e târziu deja-n noapte
Și eu încă aștept
Să vii cu un sărut să-mi calmezi
Fruntea arsă de vânt și de delir.
Iară crengile ce-mi apostrofau cândva
Trecutul în dizgrație
Parcă mă muștruluiesc acum doar cu un simbol pierdut și înțeles numai de noi
(Și o pasare albastră lin planează sângerând ridicând în aer un praf de hematii).
Aproape-i zi
Și vreau mai mult ca niciodată
Sa se risipească fără niciun gând
Să se spulbere și s-o uit ca pe un vis captiv în plasele dimineții
E zi
Mai precis e ziua ta
Și zorii m-au găsit infectă.
Mă întreb
Ce rost ar mai avea
Un poem de dragoste amărât,
Când tu nici nu mi-ai zis la mulți ani,
Iar eu acum sunt indecisă...