poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-30 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Cum fluviu-şi rupe ţărmii la vărsare cu gura plină de torenţi, aşa ţâşni cu vocea-n ultima-adunare printre bătrâni de triburi Iosua. Cei ce râdeau, striviţi pe loc tăcură, oprindu-şi mâini şi suflet, ca şi cum treizeci de bătălii vuiau în gură; şi gura-aceasta începea acum. Şi-uimite stau aceste mii ca-n faţa cetăţii Ierihon în marea zi, dar trâmbiţe erau în el, şi viaţa acum aproape li se nărui, cedându-i brusc, ca zidurile groase, învinşi, pătrunşi de groază, fără grai, uitând şi cum, despotic, el strigase la Gabaon atunci spre soare: Stai! Şi Domnul, ca o slugă, temător îl şi ţinuse, mâinile durându-l, deasupra neamului ucigător, ca unuia să-i împlinească gândul. Şi-acesta el era, acest bătrân, muncit, cum ei credeau, de mari eforturi la cei o sută zece ani stăpân. Dar se sculă, brusc năvălind în corturi. Tr. Maria Banuș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate