poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-25 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Dacă aş fi crescut pe undeva unde sunt ceasuri zvelte, zile mai uşoare, ţi-aş fi aflat o mare sărbătoare şi mâinile-mi nu te-ar fi strâns aşa cum uneori te strâng, fricos şi tare. Acolo-aş fi-ndrăznit să te împart, prezenţă, tu, ce nu cunoşti hotare. te-aş fi putut zvârli, ca pe o minge-în talazu-nalt de bucurii, să sară, să te prindă cineva şi, spre căderea ta să-nalţe mâinile cu dor, tu, lucru al lucrurilor. Să scaperi ca o lamă de oţel, te-aş fi lăsat, şi focul ţi-l strângeam într-un inel din aurul cel mai curat, să mi-l poată ţine culcat pe cea mai albă din mâini. Te-aş fi pictat: nu pe un zid stingher, ci dintr-o margine în cealaltă de cer, şi te-aş fi plăsmuit cum un uriaş te-ar plăsmui: ca foc, ca stei golaş, ca pe simunul din deşert urcat – sau poate fi şi-aşa: eu te-am aflat cândva... Prietenii mei sunt departe, ecoul aud, râsul lor nu-i, şi tu: tu ai căzut din cuib şi eşti un pui de pasăre, cu ghearele gălbui şi ochii mari şi mă-ntristezi de moarte. (Prea largă-i palma-mi pentru trupul lui.) Şi-o picătură iau pe deget din izvor, ciulesc urechea: poate-o cauţi, însetat, şi simt cum inimile noastre bat, şi-amânduror de spaimă bat. traducere de Maria Banuş
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate