poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-16 | |
Trebuie să mă obișnuiesc
cu gândul că lângă tine nu mai există vârstă Anii trec pe lângă noi ca vagoanele ruginite cu scârțâit asurzitor fără a-ți declanșa vreo dorință de a te urca în ele Vechiturile ce le poartă sunt doar sentimentele mele pentru tine îmbrăcate în haine de sărbătoare Aceleași emoții dar mai pronunțate mai rujate, mai versate cu rădăcini până la capătul lumii Trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că nu mă pot debarasa de ele așa cum nici poetul nu-și poate opri gândurile în versuri să-i zgârâie creierul umflat de duh ce se așează acolo la cele mai nepotrivite ore Mă obișnuiesc cu faptul că nu mă pot opri din jocul ăsta cum nici ploaia nu se oprește doar pentru că vreau eu să nu mi se spele iubirea de tine Gândul că până și în imagini nocturne îmi apari în forme de tot felul vii și miscătoare, moarte sau blânde și enervante mă scoate din minți și din vârstă din obișnuința de acceptare că în culcușul de la pieptul tău timpul fuge și bate fără să-mi pese unde îmi zboară creierii...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate