Capitol scris în cartea vieții
Anii din clasele primare
Îi datorez fără excepții,
Frumoasei doamne-nvățătoare.

Ca noi, aproape o copilă
Ne-a pus un zâmbet în penare
Și scrisul pe a vieții filă
Ne-a învățat pe fiecare.

Să adunăm compasiune
Și să scădem tristeți și ploi
Să înmulțim vorbele bune
Și să le-mpărțim între noi,

Cu rigla pe un colț de hartă
Despre ce suntem ne-a-nvățat
Și despre cum să se despartă-n
Silabe sufletul curat.

Ne-a învățat să nu ne fie
Teamă de a citi mai des,
Căci înțelept nu-i cel ce știe
Ci cel ce știe si-a-nțeles,

Că-n viață nu ai doar succese,
Că și sincope se-ntâlnesc
Și poți avea înfrângeri dese
Însă acestea te călesc.

Fiindcă m-ați învățat de bine
Cu stăruință și răbdare,
Vă mulțumesc cum se cuvine,
Frumoasă, doamnă-nvățătoare!