cândva am avut un profesor
care fusese pe via dolorosa
mi-era foarte greu să nu-l ascult
el poruncise
reginei angliei
the queen
mi-era foarte greu să ascult
queen
în fața și dinapoia
queen
viața mea era umbra feței mele
dintr-un sat românesc
la 1770
dacă n-am greșit anul
se construise o biserică
turla de lemn
toaca răsună mai tare
bătută de un miner de la brad pensionat
eu nu-l revăzusem în prag de moarte
el a trimis după mine aurul lui
aurul ce l-am simțit în mine
lopata lui adevărată
dintr-un sat
care nu mai există decât
în memorii de peneș curcan
aceștia cu toții
fost-au la moarte precum în viață
dansând zorba
în reconstrucția româniei
via engliterra
via neieșitului de pe terra
o viață de neviață
&
nu murim
atâtea drumuri și nicio ieșire
se strâmbase portretul cu o mie de fețe
el nu era shakespeare
era prietenul meu cu care alergasem
peste șesuri
peste dealuri
într-o toamnă exmatriculată
din calendarul persano-iranian
el mă asemăna lui darius
eu mă asemuiam lui agassi
acum doi ani
reintors în sat
fără lumini
fără faruri
fără observațiile sentențioase ale dlui maftei
vicecampion mondial datorită și numai tatălui meu
la un fel de lupte libere
de la ciofeni
fratele meu de mijloc avea o vie &
se pare
există o altă țară a soarelui răsare
eu l-am cunoscut pe omul acela
,, theodor burada
care a descoperit manuscrisul
„cartea științei muzicii”
al lui dimitrie cantemir
demult pierdut
într-un anticariat din istanbul”
cu el începeau piramidele egiptene
cu el viața de sub atlantic
barba lui sură aidoma valurilor
depună mărturie folcloricului gând
de după cădere & satului
nu mai văd vs 13 str
ce-o fi însemnând singurul însemn de după însemnul
alor mei printre zei anoninimidacă privesc atent
dinspre un zeu înspre un alt zeu
dinspre dealuri apunând o femeie & lumea ei
căreia îi vom fi jertfit idealurile & sângele
murind &renăscând în ovații
însă foarte puțin
dinainte de moarte
st.o. iosif
al treilea război mondial
gelos
precum șenilele de tanc