cu toții am vrea să fugim undeva
să fim liberi și lipsiți de griji de
parcă am sări cu coarda peste lună
să fugim rîzînd ca un copil care îi arată
mamei uite buba da să știi că n-am plîns
putem oare fugi de viețile noastre
putem fugi de speranțe deșarte de dureri
de noi înșine

a fost odată o fată pe care n-o iubea nimeni și
eu am iubit-o și încă o iubesc și
ea venea din golul ei în golul meu și
ne-am trezit dintr-o dată plini și
plinul de atunci e doar jumătate acum
pentru că alergăm în continuare să ne împlinim
cum aleargă fructele să se coacă

era cîndva o neliniște care s-a împlinit și
a devenit frică uite chiar acum mi-e frică
de adevărat că în loc de coardă de pian
mi-ar tăia gîtul cu un fir de păr negru
că numai cu un sărut mi-ar fura trăsăturile
și aș rămîne cu înfățișarea unui manechin

s-a întîmplat cîndva să ne întîlnim
cînd nu ne cunoșteam și pe vremea aia era
doar o străină pe care o iubești în secret
preț de o secundă apoi uiți și nici peste ani
nu-ți amintești întînirea doar că
și inima și mintea îți spun că e dragoste
la prima vedere și memoria
tace ca un copil în cireș cînd apare paznicul

și uite cum fugim de viață de noi înșine
ca niște șoferi beți de la locul accidentului
fără să înțelegem că tocmai accidentul
ne-a adus unul în altul și tot el
a pus inele pe saturn și pe jupiter
le putem declara căsătorite și

uită-te la genunchii arși de arta fugii
cînd ca într-un maraton planetar alergăm
unii spre alții și trecem prin oameni
ca prin baloane de săpun în care mai găsim o gură
de aer și apoi ea se lipește de mine
cu respirația întretăiată de dragoste
ca aerul de fruntea sprinterului pe suta de metri

e suficient de clar că trebuie să alergăm
pînă ne prindem din urmă
visele speranțele împlinirile și
a fost odată un sine din care ai fugit
să nu fii dezamăgit de propriul tine
și a fost un moment în care ai reușit să iubești
atît de tare că ai trecut de tine te-ai lăsat
de orice îți făcea rău ca fidipide la maraton
numai panglica de la final ți-a tăiat capul
ca firul ei de păr negru negru