Căutam iubirea într-un papuc de casă
Jerpelită și-ofilită îmi era o floare-n vază
N-așteptam mesaje, nu citeam sonete
Mă uitam, sorbind agale dintr-un ceai, fix la perete.

Mă vedeam ca-ntr-o vitrină: îmbrăcată, înflorată
Cu un fel de crinolină, de puteam fi deocheată
Cu obrajii zvăpăiați și cu pletele căzute
Așteptând la fel ca azi, un voinic să mă sărute.

Buzele le țuguiam și strângeam ușor din fese
Mă uitam și pe youtube, la vreun clip să mă învețe
Cum să fiu simpăticuță, cum să-mi port luna-n ureche
Ca atunci când vine el, să fiu fără de pereche.

Să mă prindă de mijloc, să mă simt o țărăncuță
Cu fragi roșii și cu mac, să alerg de el desculță
Să m-ajungă, să mă-mpungă, să mă reazăme de-un prun
Să mă mintă că-i sunt dragă și să-l fac al meu stăpân.

Zi de zi să-l tot aștept învârtind la sărmăluțe,
Să mă scald într-un pârâu, să-mi așez părul în gâțe
El să vină cu nesaț, încruntat mai mult, mai tare
Zilnic mai îndepărtat, făr' să-mi dau seama ce are.

Peste câțiva ani s-avem mulți copii și animale
Și să aflu tam-nisam că el are-o mândră floare
Mai machiată, mai fardată, mai cu mintea dezlegată
Ce nu știe a frământa, da știe-a se-mperechea.

Părul tot din cap să-l smulg
Și s-ascult într-un amurg
“Black coffee”.

Papucelul meu de casă s-a ascuns pe sub ceva
Nu-l găsesc și nici nu-mi pasă, merg desculță, scot o vază
Și-mi pun altă floare-n ea.