cu o jumătate din ea cel mai probabil
partea rămasă de la ultima încrâncenare
luase tristeţea o privise mai tristă
decât tristeţea însăşi
îi promisese îşi promisese
că avea să se ocupe şi de ea
într-una din zilele acelea
nu… nu ştia sigur dacă în viitorul apropiat
în orice caz într-un timp care avea el să vină!

deci o luase o privise promisese
o aşezase într-o cameră mică aşa
cât o încuietoare de inimă
în rând cu toate acele stări amânate
stând de pază gravitând asemenea unor ostaşi conştiincioşi
mult prea lucizi ca să nu înţeleagă cât de importantă era aşteptarea

numai ea!
ieşise în lume!
puţin stranie puţin nelalocul ei
invocase dureri banale o cădere intempestivă
ei, nimic serios! – dăduse ea asigurări exteriorului
trecea cu aspirină sau cu rochie albă!


ieşise… ca-ntr-o închisoare ieşise
iscălise… mâzgălise râsete superficialităţi
prezenţe fantomatice în tramvaie subsidiare
dăduse cu piciorul la sâmburele de realitate
de mâncare la un stol de vrăbii cărora orice le era
numai foame nu!

salcia îşi prelungise umbra ca un cuţit
şi ea scrisese metafore artificioase… eronate
luase cuvintele… ce mai rămăsese din ele
impregnase inflaţionist dramul de suprafaţă
decretată virgină

nici măcar nu se mai plânsese
de inexorabila trecere a vremii
împotriva ei mimase
plenitudine temporală… bine
dăduse 2-3 autografe



deodată şarpele
se răsucise în lăuntrul ei
împroşcând cu progeniturile.