poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-02-22 | |
cu asta te las pe mâna sorții,
și soarta ta n-o să mai depindă vreodată de mine. lacrimile mi-au rămas în gât de luni bune și probabil, mă gândesc, s-au evaporat până să îmi dau seama. amintirile nu mai înseamnă nimic din clipa în care am închis ochii. durerea macină scrupule fără rost, interioare. ficatul mi-e mâncat de termite, plămânii mi se îneacă în suspine și stomacul respinge orice semn de emoție; pieptul a încetat să îmi mai vibreze iar inima e doar inimă, bate ca să mă țină în viață. corpul ăsta insignifiant nu mai recunoaște atingeri. a nins azi-noapte și ți-a acoperit pașii; încă știu pe unde să o iau, dar mă întorc și îmi schimb cărarea, mă îndrept spre lumină. mă duc la mama să mă ia în brațe și parcă nu mai simt nimic. durerea se ameliorează dispare la sfârșit. (răcoarea de afară) nu mă mai întreabă nimeni de tine fiindcă nu mai are de cine să întrebe. nu mai ești, mi-am tot repetat-o în gând. nu îmi mai pasă cum ești ca persoană; nu mai ești o persoană în carne și oase, ești o fantomă, morții trebuie lăsați în pace. vreau să-ți tihnească somnul, de-asta mă duc. de azi nu mă mai întorc, și tu nu ești conștient cât nu mă mai doare. nu mă mai simți. eu am rămas respirând. curge viață prin mine și trăiesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate