cum să-ți respir tandrețea
pe care o înfășori adesea în
raiuri de cuvinte
cum să-ți captez emoția,
ultima bătaie de gene
tăcută
în ovale halouri?
azi nu mai am timp să număr
zilele spre trecut
îți declin doar frumusețea obturată
de trecerea astrelor
prin vitralii

și oare e rană, obsesie
sau doar frământare
iubirea ce rămâne vie
pe retina timpului
până în amurgul oceanului?

și nisipurile pe care am trecut
fărâmițați
încă mai oscilează sub umbre de
naufragiați nepereche
iar orbita pământului
o simți cum doare?
o vezi și tu
cum se apleacă tot mai acut
strivită de caii de
mare?