Înalt sub plânsul care mă-ncunună,
beat de păcate, crâncen în pârjol,
mă culc în cer și-n mlaștină mă scald,
cu îngerii și șerpii împreună.

Rău ca un spin și cast ca un atol,
cu pofte ce vor totul să supună,
când salt pe tălpi să ciocăn sus în lună,
când mă scufund cu gleznele-n nămol.

Așa ard eu și-m floarea mea suavă
și-n fiere de ispite și dorinți...
dar tu și tu, voi toți, întru otravă

și-ntru mireasmă frații mei fierbinți
ca mine stați și-n cer și jos în lavă,
ca mine mârșav și ca mine sfinți.