... am ieșit puțin în oraș, o ninsoare măruntă,
îngerul brutar își scutura haina de făină,
am ieșit fără mâna stângă de parcă așa am fost născut,
cu stânga mângâind singura mână cea dreaptă
de parcă mâna ta ar fi fost, oasele coapselor tale
se roteau de o parte și de alta în ochi, înăuntru,
aproape că mă plimbam râzând, am urcat în clădirea aceea
cea mai înaltă clădire din oraș, am căutat de jur împrejur
silueta unui deal nins ca spinarea unui taur mare, alb,
cu picioarele înfipte bine în pământ, căutam de parcă
trebuia să am o dovadă a statorniciei, a durabilității,
a faptului simplu, aievea, am coborât scările
aproape râzând, am pornit mașina și am pus acolo
pe pervazul unde locuiești lalele de la LIDL,
e foarte bine că locuiești la parter.