mi-ar trebui mult timp să mă
dezobișnuiesc de viață
fiindcă trăsnetul nu-i infailibil
iar iubirea întâi te devoră
și abia apoi te ucide

ca să fii pasăre trebuie întâi să cunoști zborul
ideilor
dar nici acesta nu e desăvârșit
întrucât echilibrul pornește din adâncul
imprescriptibil al cerului
nu din voința aripilor
și cum să te dezveți de trup
dacă el se supune păcatelor?

cel mai bine ar fi să mă deprind
cu securea deasupra capului
fiindcă retezarea trăirii
presupune
și despicarea inimii și a sufletului,
de aceea
când mă cuprind de frică sau de singurătate
îmi vine mult mai ușor
să mă obișnuiesc cu moartea
fiindcă ea mă privește întotdeauna
fără resentimente
drept în ochi