Dacă prin capcana sorții
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aș jeli în poala morții.

Dacă m-ar goni pizmașa,
Și m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ți-aș spăla de dor, cămașa.

Apoi aș porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
Să te-adun din lut beteag,
Aș trudi precum o sclavă.

Te-aș clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Și ți-aș săruta mereu
Peticelele în râuri...

Ți-aș reda privirea verde,
Te-aș restrânge din bucăți,
Aș ciopli cu șapte dălți,
Mâna mea să te dezmierde.

Ți-aș face proiect de suflet,
Dragul meu, croitul meu,
Cu forță de semizeu;
Da urgent, într-un răsuflet.

Ai fi gata prin răsfrângeri,
Dragul meu, suspinul meu,
Te-aș iubi cum știu doar eu,
Sub aripile de îngeri.

Și de-ai mai pleca, în fine...
Mierea mea, amarul meu,
Printr-un tainic procedeu
Te voi zămisli din mine.