tot ce văd și simt sunt aceste statui de carne
care îmbracă statui de sînge
ce îmbracă statuete dogmatice.
bănuiesc că și tu te-ai gîndit că lumea e un muzeu
în plină amenajare.
că și tu ai simțit cum gaura din kimonoul karmei se face mai mare
la fiecare izbitură din piept. te-ai întrebat oare
dacă statuia ta gîndește fiecare respirație sau respiră
fiecare gînd iar kimonoul karmei e julit de ridicări
nu de cădere te-ai gîndit care e diferența
între a pune nume unui animal față

de a numi un om. cît de departe
e asta de a pune nume sentimentelor netrăite încă
cît de departe e asta de a pune nume unei stele
sau cît de aproape e asta de a rosti un nume pentru soldatul necunoscut
căzut la datorie. cît de aproape e asta
de a da nume datoriei dogmei pierzaniei cît de aproape e asta
de a găsi un rost pentru cel fără de rost. iată
aceste statui de carne îmbrăcate în trening adibas
costume armani sau kaishaku de ocazie.
cînd pășesc printre pietre sau văd stelele ca niște socluri goale
întotdeauna simt acea neliniște care spune că aș putea
da greș.

dar am kimonoul karmei găurit de atîtea căderi și ridicări
din alergare încît loviturile din lăuntrul meu
sculptează încet încet ca vîntul și ploaia sfinxul
din fiecare deșert.