E dificil de suportat prezentul,
Când păsări albe ți se zbat în piept,
Când trec convoaie de funebre visuri
Și găndul îți rătăcește în deșert.

Sunt păsări ce nu ating pămîntul
Și se hrănesc cu porții de regret,
Iar zborul lor e viața mea întreagă
Ce se ascunde-n vise purtate în secret.

Trăiesc în spatele durerii
Și vin cu vuiet rece să-mi netezească calea,
Sunt păsări răpitoare de orice frumusețe,
Sunt ultimile stele, pe cerul nopții mele.