Nu mă vei cunoaște prea repede
pentru că deja tu mă știi.
Dar cu această frică de a înflori
când îți aduci aminte de mine,
în mijlocul supermarketului,
vei trăi veșnic.
Nu mă vei cunoaște prea repede,
căci sieși iubirea se dă
și se lasă călcată-n picioare;
chiar atunci când vei coborî pe gâtul meu
ca un clopoțel alb peste care înoată pisicile.
Va fi mereu un rest, un sărut rămas pe dinafară
când poate vei spune prin somn, îngrozitor de fericită:
uite, ochii tăi mă încap
voi intra atât de încet și vom privi primele raze
ca un urs alb, obosit, uriaș,
după noaptea polară.