Somnule roșu, guștere la pândă,
de șapte nopți mă muști cu vise rele.
Vicleană lună, scorpie flămândă,
veninul tău îmi gâlgâi sub piele.

Visez că mă scufund într-o bulboană
și văd harapi, mocirle și pădure...
Ieri-noapte, m-am visat târât în goană
de cozile a patru vânturi sure.

Zburau ca niște iepe mari de ceață
și spintecau stihiile cu brume,
izbind de stele carnea mea răzleață
și măcinându-mi hoitul peste lume.

Și se făcea că peste țară ninge,
din cer, cenușa leșului amară,
și nimenea sărmana mea funinge
n-o aduna într-o basma ușoară.

Doar câini lingeau cenușa cu osândă...

Ei, ce gândiți, boieri, de ce-mi năzare?
Nu-i printre voi vreunul să mă vândă?
Lovi-l-ar bubă neagră și lingoare!