poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2515 .



Maramurăș
poezie [ ]
Balade – Ed. Blassco 2016

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RADU_GYR ]

2019-12-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea






Vite, munți, români,
argățim și slugărim pe la jupâni.
Veneticii ne-au băut până la iască,
râpă rea, oftatu-n piept se cască.

Codrii, cerul, basmele
îngenunche lângă noi, cu fruntea-n praf.
Cu harapnicul la brâu ca un vătaf
se bălăngăne stăpânul roșcovan,
încruntat, magnat și dolofan...
Soarele-i și el bătrân zaraf,
viața, lipitoare de catran.

Ni-i făptura ardicată, din obiele,
din pecingine și câlți. Din zdrențe plânse.
Coastele domnești bătute-n stele,
cine ni le-a stins? Cine le frânse?
Că ne scârțâie ciolanele sub piele:
osii ruginite și neunse.

Peste os de voievozi și peste gropi,
suge gușa viperii, umflată.
Ni se-nfige-n carne târnăcop,
fier de plug ne intră-n beregată...

Și pe zariștile unde, altădată,
călăreau pădurile albastre
pe-a bourilor de foc spinare-naltă,
munții sterpi din șold de gresie tresaltă
peste măduva și junghiurile noastre.

Când, sărac, ne coace jerăgaiul
mămăligile de bozie și smoală,
soarelui i-am smulge tot mălaiul,
de Crăciun să-l clocotim în oală.

Ziua o-noptăm la geam cu paie,
să nu scoale pruncii din copaie.
Limba hornului flămândă, de funinge,
sarea neagră-a cerului o linge.

De-am avea opinci în fier turnate,
drept la rai, pe pravățe de lună,
la Sân_Pătru am porni, cu jalba-n mână,
să ne facă Dumnezeu dreptate!

Nici stea nu vine... Nu se-ndură
niciun înger pe la poartă să ne treacă,
în bocceaua inimii, săracă,
să ne lunece un zâmbet de prescură...

Numai noaptea, când, zdrobită, carnea geme,
fruntea-aprinde vis de răzmeriță:
vulturi mari de cremene și-arșiță
ni se smulg din umeri și blesteme.

Munții urlă și scot șerpi de flăcări, crunți,
fierb șuvoaiele și tulnicele tună,
și prăpăstii, joagăre și munți,
repezindu-și tâmplele-n furtună,
iar își cheamă Voievodu-n soare
să descalece a doua oară-n piatră,
și-n viforniță de Mare Vânătoare
să despice zimbrul înc-odată!




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!