Iarna e centrifuga colorată
din părul tău,
plin de zvăpăieli
și văpăi vitrege
și violet și noapte.

Știu că și-urile mele sunt lilieci,
dar nu orice fel
și-urile mele nu castrează nimic
ba chiar se îndură uneori
la picioarele tale pline cu ghiocei.

Liliecii mei dansează tango
și sunt înrudiți cu licuricii.

Povestea începe surprinzător
într-o iarnă împărțită în mai multe segmente,
începând cu sufletul apoi mâinile ochii
și la sfârșit câteva falange de remușcări
refulări și sticle de cauciuc.
O poveste anormală pentru începători.

Mi-am inițiat ficatul
pe câteva bănci de pe umerii tăi,
l-am învățat să patineze
pe culoarele buzelor și retine
ca un sirop făcut de bunica.
Kompott de nuci
și fulgi și tot fugi de mine
ca o lăcustă închisă în sine,
ca o fustă întinsă pe șine,
ești o lacustră printre regine.