spre ost perete-adăpostește sfinții
tabloul nemișcarea lor zidind-o,
te-aștept în gara lor din veci, venindo
cu trenul dintr-un vis sub șoapta minții.

spre-aici tu calea spre-a nerătăcind-o
sărutului am lepădat arginții
să mă găsești în cerul rugăminții,
ești cântec astăzi mâine nemurindo...

ci dormi în mine, lenea te acuză,
sosită în penel exiști pe nins
acolo unde-i demiurg pretins
rostind de bezne rosturi fără scuză...