suntem singuri oricâtă dragoste am avea
și asta nu pentru că nu am încercat
nu pentru că nu ne-am putut imagina
oameni sunt peste tot
deschide ușa unei biserici
deschide ușa unui bloc unei case
și te vor năpădi cu tot cu dumnezeul lor
deschide ușa minții tale să faci loc minții lor
și te vor iubi sau te vor urî
unii nici măcar nu te vor cunoaște
chiar dacă vom avea aceeași moarte
nu înseamnă nimic
nici măcar o luptă.
părinții deschid jurnalele copiilor
citesc despre droguri și masturbare
dezgroapă inimi și realizează că nu iubesc nimic
că schimbarea asta nu-i va schimba cu nimic
și nu se va schimba nimic
vor avea aceeași femeie același bărbat
aceeași zi de mâine în care nimeni nu va fi în stare să spună ce simte
în care nimeni nu se va întoarce
și-n care vine momentul ăla
doar suntem din aceeași carne
din același dumnezeu câți suntem
și nu știu cum
dar încă vedem vorbim și iubim ca și cum
ca și cum am privi ultimul sân
ultimul cer din care se preling buzele
din care mă preling și te prelingi
în mâini carnea tot nu va rămâne
nici măcar acel cer în care oricum
nu ne vom întoarce niciodată.
izolare
pentru că totul este atât de neclar
și respirăm
acest râs perfect.