ești un miracol ușor ce-mi înflorește în sânge
îmi curgi prin gânduri în șuvoaie renăscute de sens
de când am învățat să mă iubesc am cunoscut adevărata iubire,
prin tine se-mplinește absolutul!
împăturită în pace, acum trăiesc
căci până ieri eram doar sclava fiarei din mine
eram mereu în căutarea luminii

acum, am învățat să respir,
să cânt, să plâng
și iarna s-o iubesc căci culorile nu îngheață
frigul lucid are rolul lui de a topi obiceiuri bolnave
înghețul izbăvitor sparge tipare incubate în obișnuință
lumina se varsă apoi,
picură iubire, iar ochii spun totul
buzele-mi sărută cerul...