ÃŽntr-o zi de noiembrie
Ți-am schimbat tuburile de sticlă
Cu un obiectiv fix de 50 mm
Să vezi cum văd eu lumea
O hârtie mototolită în mâinile unei fetițe
Prietenele tale au slăbit - s-au așezat în poala de lut
Din fața casei așteptându-l
Domnul Iepure a salivat - râul a devenit un vas limfatic
Totuși iubirea a rămas îngropată în spatele casei
Și nu a călcat nimeni pe acolo
Când plouă pământul e lacom așa cum erau mâinile tale
Totul – molatic - mă acoperă precum o placentă obositoare
Nu cred în nimic decât în pământul ușor de convins din spatele casei.