Se poate ca ploaia,
cu picuri să mângâie o floare,
dar e bine în viață
s-ajuți un suflet ce moare.
El îți va da putere să visezi,
ca un vânt ce adie duios,
prin locuri ascunse unde tu luminezi
ș-aduce un dor nou în suflet,
cu așteptări imense
ce nimicesc un plânset.
Vei înțelege că apar
ramuri de iubire,
iar florile încearcă
să rupă orice tăcere,
și dacă o lacrimă ce vine
va ucide un zambet,
vei face o schimbare
și apare pe chip și în cuget
ș-apoi te pierzi prin florile
ce-încearcă să se culce,
amintindu-ți de zâmbetul ei
cald și o vorbă dulce.