Aruncă-n foc caietele, maestre,
viori și harfe, una câte una.
Ascultă-arcușul umbrelor pe struna
lăutelor și tainelor silvestre.

Auzi și oda nopții. Apoi luna
cu flaute de fildeș la ferestre,
albastrele fântânilor orchestre
și goarnele genunilor: furtuna,

și clopotele mărilor în spume
cu mii de limbi și sute de pedale...
Dar cel mai mare cântec de pe lume

irumpe-n imnul vieții triumfale,
ce nu încape-n strofe și volume
și nici în orgi profunde și chimvale.