Primăvară măiastră
cu păsările paradisului
în copacii înfloriți ai infernului,
ce te țin cu capul în soare
și o pasăre coboară
încet și croncăne ca o cioară.
Privirea ta șovăitoare
se scurge în mine
ca un vulcan
ce se revarsă
peste inima mea,
dar două rândunele
plâng pe rămurele
și scutură floarea
de pe ele,
dar eu mă strecor
cu freamăt mă-nfășor
și pieptul în brațele tale,
cu murmur de izvoare
ce cântă, încântă
iar inima se frământă
că bate, se zbate,
iar tu mă cuprinzi
între șoapte.