Mergeam ușor spre orizont,
unde soarele sta să răsară,
iubirea așteaptă din nou pe front,
unde chemarea ta coboară.
Visele mele zburau alunecând pe ghiață,
vrăbiuțe zgribulite îmi ieșeau în cale
și eu speriată puțin de a mea viață,
încercam să iau lecții muzicale.
Cerul albastru îți fură privirea,
mă uit și văd atunci norii pe cer,
în gând și în suflet revine închipuirea
și totul mi se pare învăluit în mister.
Lumina dimineții revine și gândurile toate,
dispar ca prin minune și tot ce am mai spus,
ajung apoi pe drum la jumătate
și timpul trece, iar drumul e-n sens opus.