Medievală frumusețe, palidă și brună
Intersectând un ciclic vis de vârcolac
În noaptea când sălbatic vânt răsună,
Amor păgân va cere sub uscat copac.

Iar galben spectru sub groteștii nori,
Luna tăcută își trimite vraja sumbră
Peste ai ciudatei dame nărăvași fiori
Stârnind a lui Rasputin tristă umbră.

Și-un visător zări-va frivolul monițoi
Exorcizând bruna strigoaică adulteră
Apoi în zorile ce alungă răposații goi
Din luminat bostan țâșni-va o himeră.