mă inspiră cu slove muza mea de taină
luna și stelele mă umplu de vrajă
mai nou lumina-mi ține loc de haină
emană blândețe pe a toamnei plajă.

îmi ține de urat când stau de strajă
fiecare zi-i senină nobilă și faină
suflet ocrotit ca oul de coajă
lumina ți-e compresie pe rană.

Domnul m-a creat lumină de poem
îmi dă energie intră-n subliminal
mă rog, mănânc, iubesc, mă tem
să nu mă risipesc în cuget banal.

soarele mă învăluie cu lumina supremă
mă privesc în oglindă visătoare boemă.