pe chip ca de hârtie-n alb pierindă
îmi tălmăcești eresul tău cu struna
și iarăși în amor e toamnă-ntruna
cu frunza-n brâu de flacără fiindă

pe gura ta-i truism și e minciuna
și-ți este-n zori privirea mea oglindă
când dintre stins și sete să te-aprindă
tu nu culegi din taine pe nici una

veghindu-i îngeri umbrei căpătâiul
tangoul de lumină-ți suie-n glezne
și mai era și-un vis de pisc, dar bezne
au așezat mormânt pe sânge-ntâiul

răpindu-te cu ochi păgâni, frumoaso
în mine mierea de iubire las-o