poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-10-07 | |
visasem să scriu un poem autist
trecutul trebuia desființat &nopțile bacoviene copleșind teribilul suflet din adâncuri nu mă lăsasem &nu voiai să rostesc cuvântul enigma care înfășura lumea ori mai îndeaproape lumile în care caiii sălbateci ai vidului îți hrănesc iluziile pocnind din bici încerci să adormi reducând aproape la absurd întâmplările fericite ori în care ai visat să fii fericit raza oaza beduină imensitatea pustiului putând fi numărată fir de nisip după fir de nisip acesta e viitorul prinț al vremelniciei rostește cuvântul și nu muri sub mâini de nisip sufletul devine infinit djini îl conduc la trap propunând o nouă mistică și desăvârșire însă nu rosti cuvântul ultima clipă ultima strigare aidoma lui rosebud îți zic nu te pregăti de moarte pe maluri de râu treci mai departe într-un poem ale cărui morfeme transcend timpul & spațiul virtual dintre mine & oricine altcineva angajat în mistica sublimului în desăvărșita singurătate a strigătului de om viu răspunsul depășește fantezia și așază lucrurile faptele & întâmplările nevoii de cifra doi abstracțiune a frumuseții pierdute & a inocenței însă tu nu rosti cuvântul decât în tăcere singura ta armă devine epicul ascuțit ca mii de săbii iluminând deșertul dintre tine și tine dintre sine și întâmplările pe care le-ai considerat cândva fără emfază -n simplitatea lor genuină sensul vieții nu se-nvârte în sensul acelor de ceasornic ci în mitul eternei reîntoarceri nu mai poți sta locului printre romantici și nietzsche & spiritul cotropește până la nermargini înfiorând inerția veșnicia toamna târzie totul care mă făcea să fiu alter ego-ul tău poemul autist al cosmosului & cel mai conștiincios om mergând încet pe drumul cel mai lung
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate