fusese o noapte neobișnuită david linch începând să facă rânduială printre coșmarurile de-nceput de toamnă bb împlinise vârsta bunicii mele sharon stone deghizată-n instinctul de fiară încă psiholoagă din beverly hills meg ryan prea tânără ideal intangibil muslim si totusi foarte aproape de piatra kaaba superbia trupului înainte de a muri fără să anunțe dialogul desculț al lui feodor mihailovici dostoievski cu zosima ciorba aruncată pe fereastră înainte de a scrie demonii
în memoria toamnei foarte lungă a țarului care l-a condamnat la moarte
cu nopți siberiene și volgi învolburate
se ascunseseră săteni devotați pulberii cosmice
rând pe rând orașele dispăruseră până la jumătatea inimii prin vene de primitiv
urcând pieptiș l-am revăzut o clipă l-am revăzut pe
cel mai bun tată
desemnat de mine de dinainte de mine
jucând baseball cu cei douăzeci de copii semănându-i leit
a mea e luna atârnând de cerul plumburiu din poemul suprarealist
david linch designer de amenajări ale unui fel de interioare umane
mărturisește pe covorul roșu
prea târziu pentru mine prea devreme pentru el
foarte ferm afirmând interiorul oricărui coșmar
e chestie de dulce gust de geamăna clipă
gemele gemene gemând în gene
truc masochist însușit la despărțirea de bb &de mine
de tot ceea ce cred eu că aveam mai bun în mine nestinse lumine
pulverizând bruma de stele căzând peste vișinul în care dumnezeu a făcut duș
zei inspăimântați migrând din regn în regn
misticismul imensa necunoscută a omului legat la ochi de –a baba oarba deprins cu magnetismul simțului perfect cu imperfecta știință empirică alchimiști în haine de gală albe așezând lințoliul & giulgiul din torino ușor prăfuit după o meditația transcedentală cu monahii de la iviru care este adevăratul chip al Mântuitorului
rezemat de ziduri am intrat prin zid trupul devenit imanent duhului
vocii în limba georgiană din câteva cuvinte articulate învingând decrepitudinea
o ușă încet s-a deschis apoi încăperea cu platoul din aur nejefuit de pirați
din secolul eteriei portocale de anul trecut uzo pescăruși aducând valurile la țărm fluxul și refluxul memoriei dacă am înțeles ok discursul lui joyce de la liverpool varianta ocolitoare a orașului camioane gigantice cu sculele neruginite ale beatles-ilor come back e târziu înspre dimineața cu foarte multe vise
& milioane de km ale pământenilor din satul meu care-l iubesc cu adevărat