la spectacolul de sfârșit de an
unde cardinalul are pălărie roz
și degete subțiri pline de inele grele
la orgă cântau două contese îndelung apretate
la trompetă cântam doar eu
și pentru asta îmi dădeau
în fiecare zi o masă caldă
și mă bucuram și mai veneam

cel mai greu îmi era
să urmăresc pompierul de serviciu
care pedala tot timpul prin fața altarului
pe deja binecunoscuta
bicicletă roz
cu două dungi subțiri
și fără ghidon

ca un făcut
luminile din ferestrele orașului
mureau încet mureau de frig
mureau subit și licuricii
stingheri, beți chiori fără pereche
iar luna își strângea de zor
feții frumoși din tragica-i poveste
după care se arunca în ocean orbește
în lipsa ei
câinii lumii urlau a frică
mai toți alergau înnebuniţi pe acoperișuri
fără să știe de ce
amândoi leneveam ziua întreagă în pat
beam rachiuri tari și ne salvam
unul pe altul de la moarte
clipă de clipă

toate femeile frumoase ale orașului
sunt îndrăgostite deja
sau sunt prinse în filele clasoarelor de lux
de zmei voinici cu părul lung
și tatuaje colorate pe fese
cei mai curajoși proprietari de femei
le afişau în barurile cochete
cu scene înalte și apă de izvor
mai întâi barmanul le lipea
pe frunte etichete
cu cod de bare și termen de scadență
și ele se învârteau
în piruete desuete
la mese ospătarii
serveau de zor crochete
felii de pâine neagră caviar
homari cu plete
sushi purcei de lapte la proțap
și multă ceapă verde
și usturoi pisat

cei mai mulți dintre noi
umblam cu sângele gol
fără să ne pese
cu el șiroind pe ochi
pe piept pe buze
peste ghete
câțiva muream loviți fără veste
de-o bănuială parșivă
dar pe cei mai mulți
ne secera fără milă vinul
și sforăiam sau vomam
fluturi la pieptul bogat
al frumoasei metrese
apoi ne prelingeam subtil
printre pietre
foșnitoare și atât de cochete
cu picioare lungi
și pantaloni cu manșete