da
între timp te-am mai confundat
cu unul... cu altul
n-am găsit acel sem distinctiv
totul se reducea la genul proxim
acele suprapuneri creând iluzia omogenității
în universul haosului

aveați același mod de a problematiza
de a face tabula rasa aplicând principiul
neglijabilului
or, Iubirea nu poate face abstracție de.

...aceeași nerăbdare neînțeleaptă și fuga de sine
ca de un sol infertil-păcătos căutându-și salvarea
în forța de sacrificiu a altuia

*
să fi fost vina facebook-ului uniformizator
lașul ahtiat să funcționeze
pe seama slăbiciunilor unora
cu orice preț găsindu-și
acele pretexte elementare
sau poate o nemulțumire ascunsă
dorința mea de a ajunge
până la capătul adevărului

....numai nostalgia poveștii nescrise
încăpățânarea Femeii
neconcepând un refuz al destinului


*
te-a iritat imprevizibilul meu
obișnuit ca tu să fii surprinzătorul
și dramul de luciditate în plus
într-o lume deprinsă să ființeze
cu lumini de avarie

uneori am căzut pradă fantasmelor
am dat un strat de invizibil peste realitate
m-am complăcut o vreme
o străină se strecura
fără măcar să bată la ușă

cochetând cu manierele elegante
m-am scuturat:
am invitat-o frumos afară

*
venea septembrie
sentimentele se coceau
suportau creșteri succesive
luate din habitatul primar
se acomodau la o densitate personală
nici o lumină nu era îndeajuns de stridentă
ca ele să reclame întunericul

m-am dat într-o parte și am știut:

ca să valsezi Șostakovici
trebuie să te poți privi adânc în ochi
fără să rişti o orbire.