stăteam pe o pânză de păianjen și mi se dăduse o lectură militară
un text lung de toamnă contorsionată în juru-mi precum adulterul
muream și în același timp măturam praful galactic
din modesta căsuță de țară
a străbunilor
zbierând după mine
de ce n-am mai venit
precum abd-ru-shin pe i-phon-urile arabilor
meditând despre bacterii & endoscopii
pe scara spiralată a bibliotecii ferdinand din iași
ps
regele n-a citit vreo carte aici pe scara spiralată
priveam cum iordaniene nebotezate în iordan
au desșurubat dopul de la apa plată
cu o felie de lămâie
și ce altceva ai mai făcut în casa
din roman
efectuându-ți stricta inspecție a zilei
în care ai fost mai bun
decât pânza de păianjen a toamnei
de pe saturn
n-am răspuns la e-mail-uri
n-am știut ce este sentimentul de milă
insultat vrănd să-ți afli limitele sângerii
picurând pe trupul de adolescent al lui pușkin
tradus în poem de mine
pe data de 18 noiembrie 1990
din rusă în franceză
pușkin avea părul lunguț șaten
și se confrunta cu imperiul morții
nu se considera un intelectual
adevărat demon pentru zburdalnicie și mofturi
apoi
mâna îngerului m-a lovit și mai tare
peste față
ca și cum s-ar fi spart o fereastră
înspre poemul total
cu o singură temă și un singur motiv
rătăcind prin labirint
amintindu-mi acea zi de sfârșit de mai
când nespuși de fericiți pe deasupra lumii
ne-am dat mâna într-o pădure fără repere
printre morții de la mila 23
și m.h. grav bolnav
& încurajându-ne lucid să nu ne pierdem cu firea
caietul dictando din care transcriu dansul tău
douăsprezece mii de cântece pe douăsprezece mii de luntrii
cum trebuie să fi fost transmigrarea sufletelor dinspre nordul japoniei
acum douăsprezece mii de ani procesul s-a judecat la copenhaga
filmat cu drone infraroșii mă imaginam pe roșii țigle amerindiene
estimp străbunii și-au câștigat locul de veci
o roabă de moloz a decis casa albă
cât să mai dansăm acest blues fără sațiu