poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-08-18 | |
POEȚI PREZENTAȚI DE VICTOR STEROM
Vasile Ghinea „Ochiul din umbră” Editura Rafet, Rm Sărat, 2004 „În absența mea/norii m-au plâns/copacii s-au înălțat să mă caute/timpul nu a mai/încăput în clepsidră/dragostea s-a convertit/la tăcere”. Cu astfel de meditații calme, scrise într-o caligrafie ușor nostalgică, am pătruns în atmosfera volumului de poeme concentrate până aproape de limita haik-ului. Succinte reflecții activând memoria efectivă dau tonul principiilor artistice ce ordonează sensibilitattea printr-o vădită conștiință artistică. „De capătul ghemului/de vorbe încâlcit,/zadarnic elanul.../abandonat de iubire/în zodia copacului,/supraveghez ispita trădării/de care ei, copacii/nu știu decât/de sacrificiu”. (p. 43). Acest poem se pare că „privește” spre un absolut convențional, dar și spre o experiență cotidiană totodată, dialogând în subsidiar cu ambiția vitalului. Explozia de semnificații impresionează și „pune” pecetea pe stilul care fixează atenția. Cutezanța insolită a asociațiilor verbale „naște” nesfârșite reacții într-o riguroasă prozodie. Poetul Vasile Ghinea, despre care – mărturisesc – că nu aflasem nimic până la această carte, reușește să pună în mișcare cu dureroasă acuitate, presiunea oricărei convenții proiectată cu o grație austeră în oglinzile mate ale poemului. „La grota în care/mă ascultă poemul/urc, reîncarnare rupestră/miros de lut/și orgolii,/în fuga de oglinda/cuvintelor/dureroasă de rădăcini,/Lacrima picură dragostea/uitarea de zborul/în noaptea cu stele./Cu luna/pe creștetul în flăcări/totul un strigăt/peste timp”. (p. 84) Modernitatea discursului liric este – aici – elegiac-reflexiv de tip existențial aparte, evoluând cu un plus de sugestii indistincte. De fapt, autorul țintește la o mare „construcție” spirituală, bazată pe elemente (sintagme) disparate, cărora le intuieștepoetic, coerența. „Ochiul din umbră” răsare viu dinăuntrul cuvintelor ca un „memento-mori” convertit într-un unic spectacol. Treptat, se simte un anumit aer pragmatic, o luciditate combinatorie, simțirea poetului rămânând – totuși – în același registru meditativ și grav. „Pentru cimitirul din noi/acest război fără sfârșit./Vom fi alții/cei ce vor rămâne/alergând prin ploaie,/tânjind după soare./Râsul/agățat în tâmpla vremii,/îndoliat/pentru anii ce vin.../Nimicul/de lângă noi/stare de spirit.../Țăndări de timp/plutesc peste oameni,/între somn și trezie”. (Oniric) 14 iunie 2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate