tu ...
mi-ai rămas în gură
ca un strop mic de apă
să-l înghit de sete
tu ...
cu limba scoasă
arăta-i timpul degeaba
în nisipul auriu din clepsidra veche
distanța ...
nu se mai măsoară între noi
e o iluzie
abia ieșită din spital
tratată banal de prost
eu - eram fiul creației
tu - fiica pierzaniei
și fiecare avea un dar
și îl puneam pe rând să vorbească
până ...aveai să-mi spui
fă-te mut!