Toate săruturile mării
Peste creștetul meu
Sunt de moarte -
Nu de viață, nu de-amor:
Sunt meschine și cumplite
Căci nu mă poartă nicăieri
Cînd cad – nici măcar în deșertăciuni.
Dacă o chem, își îndreaptă trupul
Înspre-al meu, dar nu și capul
Și-l păstrează pentru sine,
Să nu-i văd chipul prețios
Care nu se poate-abține
Să-mi sufoce buzele, plămînii
ÃŽn clandestin
Cu mîngîierea unei zeițe sublime de apă,
Din care pe veci voi recita
Singur, agonic în gînd
Oarecare origini fataliste
De individ tribal.