Cel ce-a iubit o dată-n viață,
O lume și-a deschis prin ai săi ochi
O nouă zi, un răsărit,o dimineață,
Cel ce-a iubit nu va uita deloc.

Și tainica sa dorință sună a chemare
Și zilele-s mai mici și mai ușoare
Dar când se termină rămâne doar durerea
Și orice urmă de iubire și speranță moare.

E rana de la sabie sau negura otrăvii,
E glonțul de pe țeavă sau e suflul morții,
Dar în final rămâne doar durerea,
Rămâne doar regretul turnat în cupa vieții.

Căci ce e viața dacă nu un simplu vis
O veșnică himeră atotcuprinzătoare
Răzând în față celor din rai căzuți,
Și ne-ntrebăm continu:căci ce e viața oare?