Timpul a trecut, lăsând în urmă,
Doar o speranță, ce ușor se stinge...
Nu va rămâne, decât o mică umbră,
A dulce-i fetițe, ce-n genunchi ea plânge.
Ochii umeziți i se-nchid în uitare,
Glasu-i piere în negura nopții,
Gândul la tine și acum o doare,
Plimbându-se singură în voia sorții...
Toate o dor, de atâta așteptat
În gândul ei sinistru și rece,
Cu natura dezlănțuită, ar fi luptat,
Dacă-ar fi știut că totul va trece,
Și-n urmă nu va rămâne decât surâsul tău,
Cald și-mbietor ca și prima dată,
De la rădăcină ar fi rupt ce-i rău,
Dacă inima ta, n-ar fi fost mutată.