poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-05 | |
nefericirea mea
l-ar umple de tristeţe pe Dumnezeu iremediabil l-ar pune la colţul ruşinii în rând cu infamii şi cu hoţii ieşindu-ne din divinitate am trânti uşi şi cu Cer am da de pământ până când din El ar rămâne împuţite zdrenţele noastre învechite şi de unde... din ce cameră plină... nepărăsită o să-şi mai ia îngerii zborul... zborul şi chipul?! înţelesurile s-ar strânge taciturn asemenea morţilor blestemaţi să rămână în viaţă în recipiente anoste cu etichetă în fapt închisoarea aceasta a destinelor pervertite şi atunci cum s-ar mai prinde sibilinica muzică a copacului înviind înspre om?! ce i-am răspunde pădurii chemându-ne pe numele noastre izgonite?! intraţi în prigoana sinelui contra sine iubirea s-ar face habitat al neantului barbari am merge prin ea cu tălpi uzurpate neînstare vreodată a se situa sub incidenţa miracolului târşâindu-ne carnea am impregna nevăzuţii fotoni îndurându-ne singurătatea bolnavi ne-am lua şi unica şansă la eternitate * dincolo de abstracţiunea de principiu a unei conjuncţii atât de formal adversative mă opresc într-un centru cu sens bunăoară în acest miez de cosmos ca-ntr-o inimă de Dumnezeu îmi mângâi copilul de durere şi de frică de toată greutatea lumii acesteia căzute sub pământ cu glas omenesc îi povestesc despre cum înţeleg eu să fiu fericită!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate