mistere pășind într-o luciditate de floare
miezul își lasă umbra-n grădini de-nțeles
moale-n palparea visării
te cheamă a flori, în ziua numirii tale răcnesc
femeie din aceeași nuntă,
Domnul strivind în copitele asinului drumul,
deschizând
mormânt de curând
chemând
pe tine a floare

știu, scriu nimicuri
în veghea aceasta de petale

corolă în lacrima ta de iubire numește
femininul înfipt în coasta lui Dumnezeu,
nu te pot scrie, am pășire de Om
și-mi este mersul vorbei păgân

asupra fumegării a fi
Fiul zidește pipa iertării pe buze de Tată,
pe văzduh, nenumită, cu zbor pășind
Pasărea...